Tragedia loveste lent cand e seara pe la 10 si tu te intinzi de lene in pat imbracata intr-o camasa nu prea bine definita si sosete. Afara parca ar fi frig si in casa parca ar fi un caldut discutabil daca ar fi sa ne luam dupa stratul contagios de inghetat de pe varful degetelor. Ascultand formatii revelatoare iti dai seama ca existi ca entitate si ca in momentul asta te intinzi in patul tau de lene. Te privesti si te suspectezi din spatele numelor de autori scrise pe cartile de pe noptiera .
Un fel de dedublare in nume se produce intr-un punct pe care l-ai simtit parca dintotdeauna ca o alta fiinta, undeva in mijlocul cefei. Un mic declic si gata.. E genial sa privesti si sa te privesti privind cum te divizi exponential prin toata camera
Diviziunile mele danseaza frenetic peste tot in timp ce eu ma intind de lene in patul din camera mea.
Welcome to my Can-night...
No comments:
Post a Comment