Kundera, Frusin si maneaua

     Totul a inceput intr-o zi de joi. La ora nedefinita si blestemata in care am reusit sa ma 
despart de una din minunile tehnicii care imi luminau viata. Sandel, pentru prieteni, a fost
mp3-ul meu pentru aproape 10 luni pline de magie si de alergat dupa baterii alcaline. Asta  era cusurul lui.
    Pierdut deci Sandel joi. In incercarea mea disperata de a-l recupera am apelat vineri la "politia comunitara a liceului", les femeis des service. Aceste superbe demoazele mi-au spus cu regret ca abia luni vor fi iar de service les femeis de joi. => Weekend fara mp3 :|
    De stiut ca de multe ori in timpul meu liber in loc sa ma preocup cu studiul integralelor ca orice om sanatos la cap :-@ eu citesc. Si pe deasupra eu citesc domne', ascultand muzica. Hai nu zau. Citeste domnisoara daca poti cand n-ai mp3 si culmea (!) se gaseste si monitorul sa te lase. Dar nici asa nu ma dau batuta.
     Cu dor de Praga si mult optimism m-apuc de Kundera, scriitor ceh genial si mai mult decat genial, scriitor al nimicului, al simturilor si al raporturilor bizare.
     Dar vai!
     De afara, parca din tot micul meu oras, rasuna un cantec (no shit?) atat de clar incat chiar si cu termopanele inchise tot ajungea pana la mine un foaarte clar si raspicat "nevasta mea". Dar da-i si citeste, ca doar e duminica seara si trebuie sa se opreasca foarte curand. Cine naiba ar aproba un concert de manele peste ora 11 in halul asta de tare?
    La 11 si un sfert cedez. Kundera vorbea despre dragoste, despre destin, despre concursul intamplarilor care ne scrie viata si eu radeam ironic gandindu-ma ca ma aflam si eu in seara aia intr-un mic astfel de concurs. Dau drumul la Radio Romantic si aud (si mai culmea) Gabi Lunca cantand despre nevasta.
   Hai ca atunci chiar am ras.
   Il inchid dracu si pun caseta cu Beatles. Dar "nevasta " lui era mai tare. Mult mai tare decat mine. Atat de tare incat ma simteam chiar umilita. Incercand sa-mi fortez boxele obtin doar un fasait penibil si caseta -tzac- isi agata banda.
    Great. Sa te mai puna cineva sa citesti despre concursul intamplarilor...

    La 11 jumate incep sa aplic tactica mea de asteptat. Eu cand astept, astept cu limita. adica astept un timp destul de lung dupa care dau in gandul meu un ultimatum timpului si persoanei asteptate. Aproape intotdeauna functioneaza. De exemplu. daca nu vine in urmatorul minut plec. Si incep sa numar in gand intimidand timpul. Pe la 40 de secunde scurse vine aproape intotdeauna. Sau: daca in urmatorul minut trece o masina verde mai stau, daca nu plec. Chestii din astea. Acum am zis sa fiu generoasa si am fixat ora 1 ca termen limita. "Daca pana la 1 nu se opreste sun la politie."

   Odata facuta, promisiunea nu se mai poate lua inapoi. E ca si cum ti-ai bate joc de timp. Adica bai, fii serios, ai zis o treaba.. respect-o. Am regretat apoi si am zis ca trebuia sa zic 12. Ma simteam de parca as fi baut 3 cani de cafea cu vodka pe nerasuflate . Ma plimbam inainte si inapoi prin camera ca femeile alea isterice din filme care asteapta sa afle daca avionul condus de sotul lor a aterizat sau nu cu bine.

  Incercand sa analizez situatia, mi-am zis ca trebuie sa fie ceva important daca tot orasul nu doarme din cazua asta. Ca un turneu mondial al Copilului Minune or so. Sau stai!  O fi Frusin, pestele si seful mafiei locale, personaj mitic si de poveste ce isi face veacul racoland 
fetite prin bodegi. O avea saracul o nunta, o cumetrie, un divort cu nevasta. Asta e! Dar sa puna nene afise  "Beware, Frusin's partying! Go to fucking Tandarei if you want to sleep, or . god forbid, read!" sau macar un mass in memoriam Copan &neamu'..

   Si se face 1 fara un sfert. Acum deja ma incruntam la timp. Nenica, esti chiar fara obraz. adica eu sunt facon cu tine si tu..Binee..Incep sa adun date pentru o reclamatie. Fiindca nu mai facusem niciodata asa ceva am oarece emotii, dar, zic, sunt majora, am dreptul sa reclam la fel de mult ca oricare cetatean. Ia stai asa! Chiar nimeni din orasul asta nu a reclamat pana acum? Imposibil. Deci sigur e Frusin. Daca ma urmareste pana la liceu si ma taie cu ninja?
      
      Solo de acordeon
 

   That's it! I'm gonna do it. Dau insa un mesaj inainte colegului Manelarul Clasei despre care imi imaginez ca trebuie sa fie in mijlocul turneului 
intergalactic. Dar, tragic, acesta nu-mi raspunde. Cred si eu, n-a auzit telefonul imi zic si apelez Politia.

   Raspunde o cucoana acra de la urgente care nu intelege ca nu vreau sa-i dau domiciliul pentru ca nu eu am o problema. Imi face legatura cu politia si un domn care nici macar nu se prezinta nu intelege unde naiba aud eu muzica, pentru ca el de acolo din Sediul Politiei nu aude nimic. Zic, frate, am luat-o razna, dar imi amintesc ca si tata nu putea sa doarma si insist. Intreb totusi daca a mai reclamat cineva si normal ca nimeni. Domnul ma asigura ca nu va veni niciun echipaj la mine la usa si cere un domiciliu ca sa "scrie el o fisa acolo". Ii dau oricum unul fals dar aproape de al meu si astept pe geam masina politiei ca un copil naiv pe Mos Craciun.

    Si cred ca mai degraba as fi putut sa vad o sanie zburatoare si chiar pe Rudolf trimitandu-mi pupici decat vreo politie razleata. Ma gandeam atunci ca pustii iau amenda pentru ca se joaca in weekend in curtea scolii dar doamne fereste sa oprim noi asa ceva.

   Am adormit intr-un final strangand din dinti pe la 2 jumate si abia in ziua urmatoare Manelarul Clasei m-a informat  ca "a fost o nunta la Bora",reprosandu-mi desigur ca e vai de cultura mea si ca aia era muzica lautareasca , dar eu care toata ziua rockareli nu am cum
sa percep asa ceva. Bora este (da, chiar exista o astfel de localitate care mai nou e suburbie a Sloboziei) un carter de tigani aflat dincolo de soseaua de centura a orasului. Acestea fiind zise , eu inca nu-mi explic cum a razbatut pana la mine in pat "nevasta" lui atat de deranjanta.

   Mi-am mai imaginat apoi cat de bine a adormit Manelarul pe aceste acorduri preferate. E ca si cum eu as deschide geamul inainte sa adorm si as auzi Pink Floyd live. Oamenii astia chiar sunt fericiti in Romania.

  Si poate ar trebui sa trag o concluzie dupa toate astea. dar cum ar trebui sa spun ca sunt   prea naiva sa cred ca cineva din politie chiar are tupeul sa strice o nunta de tigani, nu mai trag nimic. Trag mai curand de bagaj to my happy place-Prague, unde jur ca daca mai aud manele in vreun magazin nu raspund de faptele mele.

I'm not on drugs, but on music

     Tragedia loveste lent cand e seara pe la 10 si tu te intinzi de lene in pat imbracata intr-o camasa nu prea bine definita si sosete. Afara parca ar fi frig si in casa parca ar fi un caldut discutabil daca ar fi sa ne luam dupa stratul contagios de inghetat de pe varful degetelor. Ascultand formatii revelatoare iti dai seama ca existi ca entitate si ca in momentul asta te intinzi in patul tau de lene. Te privesti si te suspectezi din spatele numelor de autori scrise pe cartile de pe noptiera . 

    Un fel de dedublare in nume se produce intr-un punct pe care l-ai simtit parca dintotdeauna ca o alta fiinta, undeva in mijlocul cefei. Un mic declic si gata.. E genial sa privesti si sa te privesti privind cum te divizi exponential prin toata camera

    Diviziunile mele danseaza frenetic peste tot in timp ce eu ma intind de lene in patul din camera mea.

    Welcome to my Can-night...

Regrete eterne pentru mamaia lu` Tudorica

Tudorică, acest statui al libertatii orasului meu natal, trece in aceste zile printr-o mare pierdere. Mamaia sa, doamna Mamaia  lu' Tudorică- ramasa inca necunoscuta publicului larg a sucombat din motive necunoscute acum 2-3 zile.
Tudorică a declarat pentru grupul de presă "Am vazut cu lentilele mele" urmatoarele:


"A murit mamaia! A murit mamaia!"


In timp ce aburii alcooolici ce se simteau venind dintr-o adanca nefericire ii indignau pe membrii grupului de presa aflati la duhoarea locului, omniprezentul Tudorică, domiciliat in tot orasul, a trantit o fraza de să ni se rupă apa la ochi si mai multe nu....

   "Era femeie bună...ce ma fac eu acum ca a murit mamaia?"

Cum este stiut faptul ca Tudorică este rar constient, e putin probabil ca el sa asiste la funeraliile Domniei Mamaiei Sale, fapt sustinut de urmatoarele declaratii ale sale.

"(despre un balon cu heliu posedat de o jurnalista) Ce e avionul ala? Intra in liga a doua?"

Si-asa ma doare sufletul de el ca ma gandesc ca e greu sa pierzi o mamaie , chiar si atunci cand esti Tudorică. Se vor schimba multe probabil. Nu ne va mai intampina cu un "Hai Steaua!" sau nu ne va mai cere bani de Craciun incercand sa ne impresioneze cu dialogul intre cele 2 ego-uri ale sale "Hristos a-'nviat!" "Adevarat a-'nviat!"

Ii vom simti si noi, ceilalti cetateni anonimi ai orasului, lipsa Mamaiei in mod indirect. A fost poate aceasta Mamaie cea care i-a dezvoltat iubirea pentru animale care pe toti ne induiosa....

Ce-as mai putea sa spun e ca ascult Anathema-Anyone, Anywhere si chiar imi pare rau...

R.I.P. Mamaia lu` Tudorică!

Mos Craciun nu exista

   

           Faza asta e marcanta cica pentru orice copil. Pentru mine sincer, a fost doar o alta chestie de-a oamenilor maturi. Mi se parea oarecum logic ca un om care dupa ce ca e batran mai e si gras pe deasupra, sa nu fie in stare sa arunce cadoul potrivit fiecarei persoane culmea, intr-o singura noapte. Hai ma ma lasi...ma gandeam eu..adica poate o exista da` acolo la americani si 
desi e bun si ne iubeste, el nu reuseste sa ajunga pana la noi pe gerurile astea (îhî înca erau geruri in Romania) Poate daca imi spuneau ca a murit asta da, m-ar fi socat. Conceptul de moarte a fost intotdeauna ciudat pentru mine. Cand tataia mi-a spus ca in anul 2000 o sa murim toti am inceput sa ma uit alarmata la ceas si sa astept ca din secunda in secunda sa se intample un fenomen de genul "s-a luat curentul" ca alea erau cele mai scarry la varsta aia.
  
      Dar unul din avantajele copiilor e ca uita repede si asa mi-am continuat zbantuiala pe langa pick-up cu Phoenix si Pasarea Colibri. Moartea nu lovise pe nimeni din familie inca si toti pareau ca au existat acolo dintotdeauna. Doar eu avusesem un inceput nici prea sigur si asta.
   
    Abia peste vreo 2-3 ani avea sa-mi povesteasca bunica despre cum a murit cineva incecandu-se cu paine in vremea foametei. Nu stiu daca a vrut sa ma sperie si a exagerat sau chiar a fost adevarat insa pentru mine atunci s-a terminat totul. Mi-era frica sa mai mananc paine.
   
       Erau insa oameni care pareau ca nu se vor ineca cu paine niciodata. Si unul din ei era Florian Pittis. Nu stiu cum a reusit omul asta sa se strecoare in toate etapele din viata mea de pana acum dar a facut-o. 
  
       Lui ii datorez copilaria plina de succese la concursurile de recitari dupa ore intregi de Teleenciclopedie, adolescenta in care am si inceput sa inteleg ce spunea cu atata pasiune , "hei tramvai"-ul si niciodata nu conta cat de lung aveam parul cand am simtit prima data ce inseamna dragostea , ca o salata cu ceva sare in plus.
 
        Niciodata nu mi-au placut inmormatarile. E ceva ce nu trebuie aratat nimanui. E o chestie de-a ta si numai pentru tine. Oricum toata pompa aia e de prisos. Dar parca acum as vrea sa asez o floare pe mormantul omului asta. Acum realizez ca e om cand puteam sa jur ca e o cutiuta cu voci de zei.

   Si-asa am simtit si eu ca Mos Craciun nu exista, ci mai rau, ca a murit.

Probe la dosar

Imagini din locul de tortura al neuronilor din timpul anului scolar....



     Ghiciti de ce sunt roz
  Anti-cancer-la-san fraierilor :P


Pateu de fumoar


From freedom with love








  

Anti-MihaiViteazu

  Trecand peste faptul ca mi-am tras blog (ceea ce jurasem sa nu fac in viata vietilor mele) si acum povestea asta seamana cu  "I won't ever like Manson" and "I'll never get into hi5" episodes, ma gandesc ca aici ar trebui sa scriu lucruri citibile de altii. Dar cum sunt inca sub efectul sevrajului nu ma astept ca atunci cand voi termina sa fiu si multumita de structura logica a acestei argumentari. Pentru ca da, se vrea a fi o argumentare . Sa incepem deci.
   Azi argumentez despre canicula dusa la extreme si despre desertificarea orizontului local impotriva careia nu as fi avut nicio obiectie atat timp cat integritatea mea fizica si psihica nu ar fi fost afectata.
  Let me get myself clear.
  Locuiesc in Romania. La fel ca majoritatea oamenilor care citesc acum aceasta argumentare. Impotriva tuturor afirmatiilor de frumusete ravisanta a acestor taramuri magnifice, stim cu totii ca "Romanica preety sucks" ca sa fiu draguta. Ei bine nu stiti tot. V-ati gandit oare cum e sa 
locuiesti in Romania aflata in proces de desertificare? 
Ospitalitate romaneasca?
 Pe dracu! Romanii sunt rai, meschini si uneori...hm..auto-ironici. Ca altfel nu-mi explic cum au avut minunata idee de a numi orase ca Slobozia sau Băicoi tocmai acele orase 
pricajite si stoarse de orice semnificatie. Unde v-a fost spiritu dulce mioritic, mă? Pai se poate? E
ca si cum ai vede un handicapat si, razand de mama focului, ai incepe sa-l bati.
  Si acum ma enervez. Si daca l-as prinde pe Mihai Viteazu si pe ai lui as avea cateva intrebari.

•   Faceau copiii misto de tine cand erai mic ca te-ai nascut in "Orasul de floci"? (no offence..si eu as fi facut)
  
• Ai fost frustrat mai mult de 10 ani pe faza asta?
• Te discriminau voievozii din cellalte provincii?
•   Aveai cumva viziuni de ai numit locul asta "Vaideei" inainte?
•   Si cum te-ai gandit tu s-o dregi schimbandu-i numele in Slobozia?

  Esti fraier domnule, nu-i de mirare ca acum ai ajuns colegiu national in oras si oamenii ti-au ridicat un bust roz. O meriti!
  Si atatia oameni se uita spre cer si se intreaba de ce? De ce tocmai la noi sunt 43 de grade si de ce nu avem apa 2 zile fix atunci?
  Mihai e dom'ne! Viteazu asta de Mihai care cu previziunile lui sumbre ne-a "taguit" ca fraieri doar ca sa se razbune.
  Intr-un gest plin de protest, ura, aruncari cu oua stricate reprimate si mai ales sudoare, propun dupa modelul "Lenin spanzurat de macarale" sa luam atitudine impotriva Bustului Roz care atarna ca un blestem deasupra orasului. Mai discutam despre liceul omonim...zic ca o distrugere partiala ar fi de ajuns pentru inceput.
    Sa salvam planeta de canicula! Omorati spiritul Viteaz!