Kundera, Frusin si maneaua

     Totul a inceput intr-o zi de joi. La ora nedefinita si blestemata in care am reusit sa ma 
despart de una din minunile tehnicii care imi luminau viata. Sandel, pentru prieteni, a fost
mp3-ul meu pentru aproape 10 luni pline de magie si de alergat dupa baterii alcaline. Asta  era cusurul lui.
    Pierdut deci Sandel joi. In incercarea mea disperata de a-l recupera am apelat vineri la "politia comunitara a liceului", les femeis des service. Aceste superbe demoazele mi-au spus cu regret ca abia luni vor fi iar de service les femeis de joi. => Weekend fara mp3 :|
    De stiut ca de multe ori in timpul meu liber in loc sa ma preocup cu studiul integralelor ca orice om sanatos la cap :-@ eu citesc. Si pe deasupra eu citesc domne', ascultand muzica. Hai nu zau. Citeste domnisoara daca poti cand n-ai mp3 si culmea (!) se gaseste si monitorul sa te lase. Dar nici asa nu ma dau batuta.
     Cu dor de Praga si mult optimism m-apuc de Kundera, scriitor ceh genial si mai mult decat genial, scriitor al nimicului, al simturilor si al raporturilor bizare.
     Dar vai!
     De afara, parca din tot micul meu oras, rasuna un cantec (no shit?) atat de clar incat chiar si cu termopanele inchise tot ajungea pana la mine un foaarte clar si raspicat "nevasta mea". Dar da-i si citeste, ca doar e duminica seara si trebuie sa se opreasca foarte curand. Cine naiba ar aproba un concert de manele peste ora 11 in halul asta de tare?
    La 11 si un sfert cedez. Kundera vorbea despre dragoste, despre destin, despre concursul intamplarilor care ne scrie viata si eu radeam ironic gandindu-ma ca ma aflam si eu in seara aia intr-un mic astfel de concurs. Dau drumul la Radio Romantic si aud (si mai culmea) Gabi Lunca cantand despre nevasta.
   Hai ca atunci chiar am ras.
   Il inchid dracu si pun caseta cu Beatles. Dar "nevasta " lui era mai tare. Mult mai tare decat mine. Atat de tare incat ma simteam chiar umilita. Incercand sa-mi fortez boxele obtin doar un fasait penibil si caseta -tzac- isi agata banda.
    Great. Sa te mai puna cineva sa citesti despre concursul intamplarilor...

    La 11 jumate incep sa aplic tactica mea de asteptat. Eu cand astept, astept cu limita. adica astept un timp destul de lung dupa care dau in gandul meu un ultimatum timpului si persoanei asteptate. Aproape intotdeauna functioneaza. De exemplu. daca nu vine in urmatorul minut plec. Si incep sa numar in gand intimidand timpul. Pe la 40 de secunde scurse vine aproape intotdeauna. Sau: daca in urmatorul minut trece o masina verde mai stau, daca nu plec. Chestii din astea. Acum am zis sa fiu generoasa si am fixat ora 1 ca termen limita. "Daca pana la 1 nu se opreste sun la politie."

   Odata facuta, promisiunea nu se mai poate lua inapoi. E ca si cum ti-ai bate joc de timp. Adica bai, fii serios, ai zis o treaba.. respect-o. Am regretat apoi si am zis ca trebuia sa zic 12. Ma simteam de parca as fi baut 3 cani de cafea cu vodka pe nerasuflate . Ma plimbam inainte si inapoi prin camera ca femeile alea isterice din filme care asteapta sa afle daca avionul condus de sotul lor a aterizat sau nu cu bine.

  Incercand sa analizez situatia, mi-am zis ca trebuie sa fie ceva important daca tot orasul nu doarme din cazua asta. Ca un turneu mondial al Copilului Minune or so. Sau stai!  O fi Frusin, pestele si seful mafiei locale, personaj mitic si de poveste ce isi face veacul racoland 
fetite prin bodegi. O avea saracul o nunta, o cumetrie, un divort cu nevasta. Asta e! Dar sa puna nene afise  "Beware, Frusin's partying! Go to fucking Tandarei if you want to sleep, or . god forbid, read!" sau macar un mass in memoriam Copan &neamu'..

   Si se face 1 fara un sfert. Acum deja ma incruntam la timp. Nenica, esti chiar fara obraz. adica eu sunt facon cu tine si tu..Binee..Incep sa adun date pentru o reclamatie. Fiindca nu mai facusem niciodata asa ceva am oarece emotii, dar, zic, sunt majora, am dreptul sa reclam la fel de mult ca oricare cetatean. Ia stai asa! Chiar nimeni din orasul asta nu a reclamat pana acum? Imposibil. Deci sigur e Frusin. Daca ma urmareste pana la liceu si ma taie cu ninja?
      
      Solo de acordeon
 

   That's it! I'm gonna do it. Dau insa un mesaj inainte colegului Manelarul Clasei despre care imi imaginez ca trebuie sa fie in mijlocul turneului 
intergalactic. Dar, tragic, acesta nu-mi raspunde. Cred si eu, n-a auzit telefonul imi zic si apelez Politia.

   Raspunde o cucoana acra de la urgente care nu intelege ca nu vreau sa-i dau domiciliul pentru ca nu eu am o problema. Imi face legatura cu politia si un domn care nici macar nu se prezinta nu intelege unde naiba aud eu muzica, pentru ca el de acolo din Sediul Politiei nu aude nimic. Zic, frate, am luat-o razna, dar imi amintesc ca si tata nu putea sa doarma si insist. Intreb totusi daca a mai reclamat cineva si normal ca nimeni. Domnul ma asigura ca nu va veni niciun echipaj la mine la usa si cere un domiciliu ca sa "scrie el o fisa acolo". Ii dau oricum unul fals dar aproape de al meu si astept pe geam masina politiei ca un copil naiv pe Mos Craciun.

    Si cred ca mai degraba as fi putut sa vad o sanie zburatoare si chiar pe Rudolf trimitandu-mi pupici decat vreo politie razleata. Ma gandeam atunci ca pustii iau amenda pentru ca se joaca in weekend in curtea scolii dar doamne fereste sa oprim noi asa ceva.

   Am adormit intr-un final strangand din dinti pe la 2 jumate si abia in ziua urmatoare Manelarul Clasei m-a informat  ca "a fost o nunta la Bora",reprosandu-mi desigur ca e vai de cultura mea si ca aia era muzica lautareasca , dar eu care toata ziua rockareli nu am cum
sa percep asa ceva. Bora este (da, chiar exista o astfel de localitate care mai nou e suburbie a Sloboziei) un carter de tigani aflat dincolo de soseaua de centura a orasului. Acestea fiind zise , eu inca nu-mi explic cum a razbatut pana la mine in pat "nevasta" lui atat de deranjanta.

   Mi-am mai imaginat apoi cat de bine a adormit Manelarul pe aceste acorduri preferate. E ca si cum eu as deschide geamul inainte sa adorm si as auzi Pink Floyd live. Oamenii astia chiar sunt fericiti in Romania.

  Si poate ar trebui sa trag o concluzie dupa toate astea. dar cum ar trebui sa spun ca sunt   prea naiva sa cred ca cineva din politie chiar are tupeul sa strice o nunta de tigani, nu mai trag nimic. Trag mai curand de bagaj to my happy place-Prague, unde jur ca daca mai aud manele in vreun magazin nu raspund de faptele mele.