Regrete eterne pentru mamaia lu` Tudorica

Tudorică, acest statui al libertatii orasului meu natal, trece in aceste zile printr-o mare pierdere. Mamaia sa, doamna Mamaia  lu' Tudorică- ramasa inca necunoscuta publicului larg a sucombat din motive necunoscute acum 2-3 zile.
Tudorică a declarat pentru grupul de presă "Am vazut cu lentilele mele" urmatoarele:


"A murit mamaia! A murit mamaia!"


In timp ce aburii alcooolici ce se simteau venind dintr-o adanca nefericire ii indignau pe membrii grupului de presa aflati la duhoarea locului, omniprezentul Tudorică, domiciliat in tot orasul, a trantit o fraza de să ni se rupă apa la ochi si mai multe nu....

   "Era femeie bună...ce ma fac eu acum ca a murit mamaia?"

Cum este stiut faptul ca Tudorică este rar constient, e putin probabil ca el sa asiste la funeraliile Domniei Mamaiei Sale, fapt sustinut de urmatoarele declaratii ale sale.

"(despre un balon cu heliu posedat de o jurnalista) Ce e avionul ala? Intra in liga a doua?"

Si-asa ma doare sufletul de el ca ma gandesc ca e greu sa pierzi o mamaie , chiar si atunci cand esti Tudorică. Se vor schimba multe probabil. Nu ne va mai intampina cu un "Hai Steaua!" sau nu ne va mai cere bani de Craciun incercand sa ne impresioneze cu dialogul intre cele 2 ego-uri ale sale "Hristos a-'nviat!" "Adevarat a-'nviat!"

Ii vom simti si noi, ceilalti cetateni anonimi ai orasului, lipsa Mamaiei in mod indirect. A fost poate aceasta Mamaie cea care i-a dezvoltat iubirea pentru animale care pe toti ne induiosa....

Ce-as mai putea sa spun e ca ascult Anathema-Anyone, Anywhere si chiar imi pare rau...

R.I.P. Mamaia lu` Tudorică!

Mos Craciun nu exista

   

           Faza asta e marcanta cica pentru orice copil. Pentru mine sincer, a fost doar o alta chestie de-a oamenilor maturi. Mi se parea oarecum logic ca un om care dupa ce ca e batran mai e si gras pe deasupra, sa nu fie in stare sa arunce cadoul potrivit fiecarei persoane culmea, intr-o singura noapte. Hai ma ma lasi...ma gandeam eu..adica poate o exista da` acolo la americani si 
desi e bun si ne iubeste, el nu reuseste sa ajunga pana la noi pe gerurile astea (îhî înca erau geruri in Romania) Poate daca imi spuneau ca a murit asta da, m-ar fi socat. Conceptul de moarte a fost intotdeauna ciudat pentru mine. Cand tataia mi-a spus ca in anul 2000 o sa murim toti am inceput sa ma uit alarmata la ceas si sa astept ca din secunda in secunda sa se intample un fenomen de genul "s-a luat curentul" ca alea erau cele mai scarry la varsta aia.
  
      Dar unul din avantajele copiilor e ca uita repede si asa mi-am continuat zbantuiala pe langa pick-up cu Phoenix si Pasarea Colibri. Moartea nu lovise pe nimeni din familie inca si toti pareau ca au existat acolo dintotdeauna. Doar eu avusesem un inceput nici prea sigur si asta.
   
    Abia peste vreo 2-3 ani avea sa-mi povesteasca bunica despre cum a murit cineva incecandu-se cu paine in vremea foametei. Nu stiu daca a vrut sa ma sperie si a exagerat sau chiar a fost adevarat insa pentru mine atunci s-a terminat totul. Mi-era frica sa mai mananc paine.
   
       Erau insa oameni care pareau ca nu se vor ineca cu paine niciodata. Si unul din ei era Florian Pittis. Nu stiu cum a reusit omul asta sa se strecoare in toate etapele din viata mea de pana acum dar a facut-o. 
  
       Lui ii datorez copilaria plina de succese la concursurile de recitari dupa ore intregi de Teleenciclopedie, adolescenta in care am si inceput sa inteleg ce spunea cu atata pasiune , "hei tramvai"-ul si niciodata nu conta cat de lung aveam parul cand am simtit prima data ce inseamna dragostea , ca o salata cu ceva sare in plus.
 
        Niciodata nu mi-au placut inmormatarile. E ceva ce nu trebuie aratat nimanui. E o chestie de-a ta si numai pentru tine. Oricum toata pompa aia e de prisos. Dar parca acum as vrea sa asez o floare pe mormantul omului asta. Acum realizez ca e om cand puteam sa jur ca e o cutiuta cu voci de zei.

   Si-asa am simtit si eu ca Mos Craciun nu exista, ci mai rau, ca a murit.